Seninul pare să fi fost tras la tigaie, în unt, dacă te iei după culoare… Mă târăsc într-un colț și conjug un verb inventat de mine, a irespira – simplifică mult exprimarea în astfel de zile: irespir, irespiri, irespiră, irespirăm, irespirați, irespiră. Îl conjugă până și câinii lungiți într-o geană de umbră, și bietele vrăbii eșuate [...]
În coasta cerului proptită, Plămân bolnav prin nori se umflă – O lună mare, gălbejită, Ce-o rază-abia de-și mai răsuflă. Orbite albe-aruncă ceață În pleata pomilor, sfielnic, Și dinții vântului îngheață În ceafa lupilor, vremelnic. Necroza norilor se-ntinde Pe alburia piele-a zării Și-n iadeș trăsnetul cuprinde Spinări de munți și-obrazul mării. Din cerul rupt atârnă [...]
Au cele mai nebune culori, dar nu toți ochii le văd… Se găsesc pe toate mărimile, însă nu toate piepturile le încap, nu toate mâinile le prind… Termen de garanție? Veșnicia. Fabricant? Universal. Făurite de maeștrii în stări de spirit. Miros a stări de spirit. Îngrașă stările. Aport caloric? Infinitul. Sunt sățioase, țin magistral de foame [...]
Vezi, Doamne, cât m-am depărtat de tine-n aste vremuri? De-aceea, nu-ți cer să m-alini, ciți cer să mă cutremuri! În tihnă să îmi torni infern, în blid să-mi picuri fiere, Și bârna să mi-o rupi în ochi, căci văd făr’ de vedere… Dă-mi vinele la un fierar, să-mi toarne foc în ele, Văpaie dă-mi, nu [...]
De ce le-aș face la vedere? Mi-e chipul îndeajuns de hâd… De ce-aș scrâșni de neplăcere, Când pot să mă prefac că râd? * Eu nu-mi înstrăinez durerea, N-o scot în lume, s-o mărit, Eu nu pudrez cu zahăr fierea, Ca să te-mbie la-nghițit. * Iar gust de lacrimi de-am pe buze, Îl măsluiesc c-un [...]
Primăvara-mi prinde părul în miros dulceag de fum, Vântul îmi așază-n palmă praful răzvrătit, din drum, Soarele-mi promite raze, dintr-un ghem diform de nori, Mărul îmi trântește-n poală muguri lucii, acrișori. * Dezmorțită, își trosnește prispa veche câte-un lemn, Boii-popii lasă-n frunze, roșu-aprins, câte-un consemn. Deșucheate, vrăbiile cheamă ploaia-n cor sătesc, Baba Floarea se-aolește, oasele [...]
La noi, oamenii deştepţi fac pantofii proștilor de succes. La noi, sufletul curat e tăvălit prin noroi de dulăii cu Bentley. La noi, oamenii cinstiţi dârdâie de frica hoţomanilor de tot felul. La noi, competența e îngropată de vie de ageamiii din biroul vecin. Noi ne-am transformat în cioclii propriilor idealuri. Noi ne mai înălţam [...]
Noi ţinem sub pernă topoare Şi cheia o-ntoarcem în poartă, Mai tragem şi nouă zăvoare, Că-n noi este liniştea moartă. Noi ţinem sub pernă bricege Şi-mpungem cu ele în vise Cînd, bietele, vor să se-nchege, Ţipînd să nu fie ucise. Noi ţinem sub pernă amarul Şi-l bem, somnambuli, cînd ni-i sete, Că-i plin pînă-n buza [...]
Nu. Nu ne-au spus în ‘89 C-o să zburăm doar cu low-cost, C-am fi făcut pe naiba-n două Să nu ne iasă-atît de prost. Mergeam cu rata sau luam trenul, Şi-n mîini, circari, am fi umblat, Dar n-am fi mers cu avionul De-am fi ştiut că e stricat. Destul de precauţi în viaţă, Atunci ne-am [...]
(actualitate versificată) Fierb, într-o zeamă intelectuală, Pătrunşi de metafizicele clisme, Dudui cu nerv şi domni cu multă şcoală, Iluştri connaisseuri de mecanisme. Nu-i ceas să nu-ţi explice prin ziare, De la vreun microfon sau vreo tribună, Ce-a făcut UE, ce a zis cutare Şi toate cîte-s pe pămînt şi-n lună. Atotcunoscători de meserie, Înşiră gînduri [...]
Era odată o femeie şi-avea un soţ, un grajd şi-un dud. Ţineau o casă frumuşică şi-un câine – pe jumate’ surd. Şi-aveau un praf pe bătătură, de mâţul galben părea gri – Dar nimeni nu-i purta de grijă, că mai aveau şi opt copii. De vreo juma’ de an, vecinii îi cam boscorodeau, în dos, [...]
Senin pe cer. E cald și verde-afară. O barză-n cuib, la poartă, în salcâm. M-așez pe prispă. Îmi miroase-a vară. Un pom rotat iși cerne floarea-n drum. Nu trec mașini. Nu sună telefoane. E liniște. Un calm de nepătruns. Nu suntem domni, n-am devenit cucoane. Suntem niște tărani. Și ni-i de-ajuns. Ne suflă-n ceafă început-de-veacul [...]
(poveste de adormit copiii obraznici) A fost odata ca niciodata… Si a crescut. Intr-un an cit altii in zece. S-a facut mare si puternic. Si vrea singe. Vrea organe. Hulpav din fire, nu-i ajung trei mese pe zi. Nu. Maninca non-stop. 24 din 24. A naibii creatura. Pina nu demult minca mai putin, mai diversificat. [...]
Doua clepsidre-mi masoara pasii. Doua balante-mi cintaresc lucrarile. Doua cintare fine imi cumpanesc gindurile. Un compas imi rotunjeste cuvintele. Moara Soficai imi macina iluziile. Nea Ion imi aprinse opaitul, E lumina. Cit sa vad veacul. Zorile ma gasira cu ecuatiile rezolvate – Elev silitor, vesnic in urma profesorului. Un singur pas mai am… si-l ajung. [...]
(da play la Blog’song’) Cuiul imbatrinise. Simtea ca n-o mai duce mult. Bine, gindul asta il rosese dintotdeauna, de pe vremea cind era tinar si stralucitor… Cu mintea de-acum, privea cu repros in urma, la spaimele junetii. Punea chiar mare parte din rugina strinsa pe seama temerilor adunate ani si ani. Ooof, rugina asta! Strimta, [...]